[ad_1]
Parodontoza reprezintă inflamarea parodonțiului, țesutul care susține și fixează dinții în osul maxilarului. La nivelul gingiilor apar inflamații și infecții, în cazuri avansate chiar pungi de puroi, care distrug țesutul moale și afectează structura osoasă, astfel încât dinții încep să se miște și cad.
Parodontoza este denumită și boala dinților frumoși întocmai ca urmare a faptului că simptomele sale inițiale nu sunt evidente. Este important de punctat că primul semnal de alarmă care atrage atenția asupra parodontozei este gingivita.
Gingivita
Gingivita este o inflamație superficială a gingiilor. Aceasta apare din cauza bacteriilor și reprezintă primul stadiu al afecțiunii parodontale. Spre deosebire de stadiul următor, parodontita, ea este reversibilă. Dacă nu este tratată la timp, poate evolua către afecțiuni mai serioase și poate duce chiar pierderea dinților.
În ceea ce privește boala parodontală, aceasta reprezintă cea mai comună afecțiune cronică inflamatorie.
Sângerarea gingivală este primul semn al inflamației gingivale. Sângerarea poate fi provocată cu ușurință în numeroase circumstanțe: în timpul periajului, în timpul meselor, prin mișcările buzelor, obrajilor și ale limbii.
Mai târziu apar modificări de culoare și aspect ale gingiilor. Gingia devine roșie și umflată.
Unii pacienți acuză senzații de mâncărime, usturime gingivală sau chiar ușoare dureri ale gingiilor, mai frecvent la periaj, uneori în cursul meselor, și, foarte rar, dureri apărute în mod spontan.
Gingivita este considerată ca fiind localizată când sunt afectați mai puțin de 30% din dinții prezenți sau generalizată când gingivita implică mai mult de 30% din dinții prezenți.
Parodontita superficială (medie)
Atunci când gingivita nu este tratată la timp apare parodontita superficială. Cu timpul, gingia se retrage și astfel se formează un spațiu între gingie și dinte, unde intră bacterii, care, ulterior, duc la apariția pungilor parodontale. În momentul în care retracția gingivală apare, dinții devin sensibili în timpul periajului sau în timp ce consumi alimente foarte reci sau fierbinți. De asemenea, aspectul gingiei este modificat și apar mâncărimi sau chiar usturimi gingivale, stare de disconfort sau chiar durere. Nu în ultimul rând, atunci când parodontita superficială este instalată, apare și senzația de dinte egresat, adică un pic înălțat față de planul ocluzal.
Parodontita profundă (avansată)
În momentul în care apare parodontita profundă, pacientul are toate simptomele specifice parodontitei superficiale, însă, mult mai intense. Pe lângă acestea, apar și tulburări masticatorii, fonetice, estetice, din cauza mobilităților dentare. În lipsa unui tratament, acest stadiu al bolii parodontale duce la pierderea dinților.
Parodontoza avansată
O cauză majoră a pierderii dinților la adulți, parodontoza avansată este marcată de abcese dureroase și pierderi osoase severe, care sunt rezultatul răspândirii infecției sub gingii.
Radiografiile dentare prezintă mai mult de 50% pierderi osoase, în jurul suprafețelor rădăcinii dinților, cu expunerea anatomiei specifice a dinților.
Când se ajunge la pierderea dinților
În cazul în care pacientul, cu vârsta de peste 18 ani, a suferit pierderea unui dinte sau atunci când un dinte pe care încă îl are nu mai poate fi salvat, se impune inserarea unui implant dentar – precum aceste implanturi dentare Iași.
În prezent, implantul dentar reprezintă cea mai potrivită modalitate de a înlocui unul sau mai mulți dinți lipsă, fiind singura opțiune care nu doar arată, ci se și simte precum un dinte natural. Indiferent de tipul de implant, acesta îmbunătățește procesul de masticație, conservă dinții naturali care au rămas, transmite forțele masticatorii corect în ax și de la un dinte la altul asigurând o stabilitate maximă biologică, asigură rezistența dinților: conexiunea implant-bont este una optimă, este extrem de rezistentă, riscul de fractură fiind minim; reduce pierderea osoasă, oferă confort și estetică superioară.
[ad_2]
Source link
