Sângele transportă oxigenul prin globulele roșii, celule specializate care conțin hemoglobină, o proteină ce leagă oxigenul în plămâni și îl eliberează în țesuturi. Fără acest sistem, mușchii, creierul și inima nu ar primi combustibilul de care au nevoie, iar orice efort, de la o urcare pe scări până la un antrenament, ar deveni imposibil. Răspunsurile de mai jos pornesc de la întrebările pe care și le pun cel mai des cei care fac mișcare sau pur și simplu vor să înțeleagă ce se întâmplă în corpul lor.
Ce sunt globulele roșii și de ce au forma lor ciudată?
Globulele roșii, numite și eritrocite sau hematii, sunt cele mai numeroase celule din sânge. Au forma unui disc turtit în centru, ca un covrig fără gaură străpunsă, iar această formă le oferă o suprafață mare în raport cu volumul, deci un schimb rapid de oxigen. Sunt și flexibile: trebuie să se strecoare prin vasele cele mai subțiri, mai înguste decât ele însele, fără să se rupă.
Un detaliu surprinzător este că globulele roșii mature nu mai au nucleu. Lasă loc astfel unei cantități cât mai mari de hemoglobină, dar plătesc prețul unei vieți relativ scurte, de câteva luni, după care sunt înlocuite continuu cu celule noi din măduva oaselor.
Cum ajunge oxigenul din aer în mușchi?
Drumul are mai multe etape, iar fiecare depinde de cea anterioară.
- Aerul inspirat ajunge în alveolele pulmonare, unde oxigenul trece prin pereții foarte subțiri în sângele din capilare.
- Hemoglobina din globulele roșii leagă oxigenul și îl poartă prin artere spre inimă, apoi spre restul corpului.
- În țesuturile care consumă mult oxigen, de pildă mușchii în efort, hemoglobina îl cedează mai ușor.
- Dioxidul de carbon rezultat din metabolism face drumul invers și este eliminat la expirație.
Dacă una dintre verigi slăbește, de exemplu prea puține globule roșii sau prea puțină hemoglobină, organismul compensează cu o respirație mai rapidă și cu un puls mai alert. De aceea, oboseala la efort poate avea cauze foarte diferite, de la antrenament insuficient până la o anemie.
Ce arată analiza de sânge despre globulele roșii?
Hemoleucograma raportează numărul de globule roșii, hemoglobina și hematocritul, adică proporția din volumul sângelui ocupată de celule. Cele trei se interpretează împreună: o scădere a tuturor poate sugera că sângele transportă mai puțin oxigen decât ar fi nevoie, în timp ce valori crescute apar uneori în deshidratare sau la persoane care trăiesc la altitudine. Diferențele dintre ele sunt explicate în materialul despre hemoglobină și hematocrit, util înainte de un consult.
Pe buletin mai apar și așa-numiții indici eritrocitari, care descriu mărimea medie a celulelor și cantitatea de hemoglobină din fiecare. Medicul îi folosește ca să ghicească tipul unei probleme, de pildă dacă celulele sunt mai mici sau mai mari decât de obicei. Cine dorește să priceapă aceste abrevieri găsește o explicație detaliată în paginile despre indicii VEM, HEM și CHEM.
Antrenamentul poate schimba numărul de globule roșii?
Corpul se adaptează la efort în mai multe feluri. Inima devine mai eficientă, capilarele din mușchi se dezvoltă, iar volumul de plasmă crește uneori mai repede decât numărul de celule. Din acest motiv, la unii sportivi de anduranță hematocritul pare puțin mai mic fără ca ceva să fie în neregulă, fenomen pe care medicii îl cunosc sub numele de diluție. Nu toate modificările de pe buletin au deci aceeași semnificație la o persoană antrenată și la una sedentară.
La altitudine, organismul răspunde în timp prin producerea mai multor globule roșii, pentru că aerul conține mai puțin oxigen. Acest mecanism natural este motivul pentru care unii sportivi fac stagii de pregătire la munte. Nu este însă un truc de aplicat pe cont propriu: orice intervenție asupra numărului de celule din sânge ține de medic.
Ce poate scădea capacitatea sângelui de a transporta oxigen?
Cauzele sunt variate și, de multe ori, banale. Printre cele frecvente se numără aportul insuficient de fier, vitamina B12 sau acid folic, pierderile de sânge mai mari decât cele obișnuite, unele boli cronice și anumite afecțiuni ale măduvei. Simptomele sugestive, dar nespecifice, includ oboseala la eforturi mici, paloarea, amețelile și dificultatea de a respira la urcatul scărilor. Niciunul nu este suficient pentru un diagnostic, așa că evaluarea trece întotdeauna prin consult și prin analize.
- Fierul: intră în structura hemoglobinei, iar lipsa lui este una dintre cele mai cunoscute cauze de oboseală.
- Vitamina B12 și acidul folic: necesare pentru formarea normală a globulelor roșii.
- Pierderile de sânge: menstruații abundente sau sângerări digestive discrete pot consuma rezervele treptat.
- Bolile cronice: inflamația de lungă durată sau problemele renale pot reduce producția de celule noi.
De ce diferă valorile de la o persoană la alta?
Vârsta, sexul, altitudinea la care locuiești, sarcina sau un efort susținut schimbă valorile considerate obișnuite. Bărbații au, în general, valori ale hemoglobinei puțin mai mari decât femeile, iar la copii limitele sunt diferite de cele ale adulților. De aceea, un buletin se citește mereu în raport cu intervalul tipărit lângă rezultat și cu persoana căreia îi aparține.
Când are sens să vorbești cu un medic?
Dacă ai oboseală nejustificată care durează săptămâni, performanță în scădere deși te antrenezi la fel, palpitații, amețeli sau paloare vizibilă, merită o discuție cu medicul de familie. El poate cere o hemoleucogramă și, în funcție de rezultat, analize pentru fier, vitamine sau alte cauze. Suplimentele luate la întâmplare nu rezolvă o problemă pe care nu o cunoști și pot masca sau întârzia descoperirea adevăratei cauze.
Pentru cine vrea să parcurgă și alte explicații de același tip, publicația MedicalAzi adună pe înțeles analizele de laborator folosite cel mai des, de la hemoleucogramă la ficat sau tiroidă. Cu cât știi mai bine ce înseamnă fiecare rând din buletin, cu atât discuția cu medicul devine mai concretă, iar întrebările tale mai bine țintite.
