Examenul ortopedic la copil urmărește cum merge, cum stă în picioare, cum se mișcă articulațiile și cum arată coloana și tălpile. Majoritatea diferențelor întâlnite la copii sunt variante normale de dezvoltare, dar medicul le deosebește de problemele care cer tratament. Pe GhidulClinicii găsiți explicații despre ce se întâmplă la investigațiile medicale.
Când se face examenul
Evaluarea ortopedică poate fi cerută de medicul de familie sau de pediatru, la controalele de rutină, ori de părinți, atunci când observă un mers neobișnuit, o postură asimetrică sau dureri. Nu trebuie să așteptați o problemă evidentă.
Evaluarea este utilă mai ales în perioadele de creștere rapidă, când copilul își schimbă proporțiile și mersul. Multe particularități se corectează singure, dar altele se tratează mai ușor dacă sunt descoperite devreme.
Ce urmărește medicul
Mersul
Medicul privește simetria pașilor, direcția în care sunt îndreptate picioarele, șchiopătatul și mersul pe vârfuri.
Mersul cu vârfurile spre interior sau spre exterior este frecvent la copiii mici și se corectează adesea odată cu maturizarea.
Coloana
Se evaluează alinierea văzută din spate și din lateral, simetria umerilor și a taliei, precum și mobilitatea la aplecare.
O ușoară asimetrie poate fi normală, însă o curbură care se vede clar la aplecare merită discutată cu medicul.
Tălpile
Sunt observate bolta plantară, poziția călcâiului și uzura încălțămintei.
La copiii mici, bolta tălpii se conturează treptat. Medicul observă dacă piciorul este flexibil, caz în care situația este de obicei benignă.
Cum decurge consultația
- Discuție cu părintele despre dezvoltare, naștere, antecedente și simptome.
- Observarea copilului în picioare, în lenjerie, din față, din spate și din lateral.
- Cererea de a merge, a sta pe vârfuri și pe călcâie și a se apleca.
- Palparea și mișcarea articulațiilor.
- Dacă este nevoie, recomandarea unei radiografii sau a altor investigații.
Examenul nu doare. Copiii cooperează mai ușor dacă îl transformați într-un joc, de exemplu „mergi ca o pisică” sau „stai ca un copac”.
Dacă medicul cere radiografii, vă va explica de ce. Nu toate cazurile au nevoie de imagistică, iar uneori observarea în timp este suficientă.
Ce îi spuneți medicului
- de când ați observat problema;
- dacă se plânge de durere, la ce oră și după ce activitate;
- dacă a căzut sau a avut o accidentare;
- dacă există probleme ortopedice în familie.
Cum vă pregătiți
Aduceți încălțămintea folosită des, pentru că uzura tălpii spune multe. Îmbrăcați copilul în haine ușor de scos și, dacă puteți, aduceți un film scurt cu mersul lui de acasă. Medicul poate recomanda uneori investigații suplimentare, inclusiv unele fără legătură directă cu oasele, cum este ecografia inimii. Cum decurge aceasta, aflați din ghidul despre ecocardiografie.
Variante normale și semnale de alarmă
Tălpile plate, de pildă, sunt frecvente la copiii mici și se modifică odată cu creșterea. Adresați-vă fără întârziere medicului dacă observați:
- șchiopătat care persistă;
- durere nocturnă sau care trezește copilul;
- asimetrie evidentă a membrelor sau a spatelui;
- o deformare care se accentuează;
- refuzul de a se sprijini pe un picior.
Tratamentul, când este necesar, poate însemna exerciții, încălțăminte potrivită sau, rar, alte măsuri stabilite de specialist. Nu începeți nicio terapie pe cont propriu.
Recomandarea practică: mergeți la control când observați ceva și respectați recomandările. GhidulClinicii explică pe înțeles ce se întâmplă la consultații, iar GhidulClinicii vă poate pregăti pentru discuția cu medicul.
